The Innocent Thing .

Am intrat în laboratorul de chimie. Nici urmă de profesoară sau elevi ce ar avea acum oră.
Cu pași mărunți, încep să mă plimb printre mesele ocupate de diferite recipiente cu substanțe de tot soiul. Mă opresc în dreptul uneia, la nimereală și mă aplec cu pieptul în față, privind atent culorile lichidelor din recipiente. Iau un pahar în mâna stângă și-l apropii de marginea mesei. Imediat după, iau în vizor o altă substanță și hotărăsc să le amestec.
Iau paharul în care am turnat ambele substanțe și îl mișc în diferite părți, parcă dorind să se întâmple ceva cât de cât interesant.

Ora precedentă avusesem chimie şi făcusem în laborator şi ca de obicei din cauza minţii mele ce umbla cine ştie pe unde , îmi uitasem penarul , când am realizat asta am înjurat printre dinţi , luând-o la fugă spre laborator. Am deschis rapid uşa fără a mă obosi să ciocăn în caz de era vreun profesor pe acolo , dar oricum era pustiu , nu-l observasem încă pe băiat. M-am îndreptat spre banca unde stătusem însă îmi văd penarul plin de o chestie verde şi vâscoasă.
-Grozav...am mormăit pentru mine , apoi am dat uşor din umeri resemnându-mă.

Nici că mai sunt în acest moment, atent la ceva de prin jur. Cu ochii aproape lipiți de acel pahar, mai mult rugându-mă să se întâmple ceva, nu-l observ pe tipul ce intrase în laborator.
Oftez scurt și-mi duc o mână în șold, în cealaltă ținând obiectul transparent, continuând să-l mai agit din când în când. Nu trece mult iar substanțele par, însfârșit, a se contopii într-una singură. În același timp un miros înțepător și sufocant pare a se elibera din pahar.
Asta... nu miroase deloc a bine! replic ironic chiar, acoperindu-mi imediat nasul, și așa destul de sensibil, cu mâna liberă, așezând rapid recipientul cu combinația „magică” pe masă.